Forever young…

… şi obiecte de alunecat pe derdeluş 😀

Postare lungă

Staţi liniştiţi, că nu am descoperit secretul tinereţii veşnice, încă 😀 (oricum, sunt pe aproape, da nu pupaţi voi aşa ceva). Doar îmi aduceam aminte zilele astea, ce mare bucurie aduce zăpada tuturor copiilor. Bine, acuma nu că aş întelege eu generaţia McDonald’s, dar mă gândesc că şi ei se bucura de zăpadă, mai ales de prima zăpadă.

Mă gândeam la mine. Eu am învăţat să merg cu sania înainte să învăţ să merg, serios 🙂 În urmă cu câtiva ani, oriunde era un deal bun de derdeluş, imediat era plin de lume şi mai ales de copii, evident, eram şi eu pe acolo. Acum, cu fiecare an care trece, parcă tot mai puţini sunt cei (adulţi sau copii) care se bucură de zăpadă. Am mai zis eu undeva câteva cuvinte despre copiii crescuţi în balon, dar asta e altă poveste.

Evident, e o ruşine să te dai cu sania la 20 de ani. Sau nu? Ete na, eu atâta timp cât o să mă tină picioarele, cred că nu o să fie an în care să nu merg măcar o dată pe derdeluş. Iarna asta am fost de trei ori. La Hidisel şi de doua ori aici acasă. Şi mă doare fix în locul unde mă resimt mai tare după o tură cu sacul, de ce zice lumea.

Vă spuneam că am învăţat să merg cu sania înainte să învăţ să merg 🙂 Nu o fi chiar aşa, da măcar în momentul în care puteam să mă ţin pe sanie, eram deja pe derdeluş. Am trecut prin multe căzături, dureri de fund, de toate. Însă înainte să vă povestesc câteva din păţaniile mele, zic să vă prezint câteva din obiectele cu care m-am dat pe derdeluş dealungul timpului.

Evident am început cu sania, ea e baza. Mergeam pe burtă, mergeam patru pe sanie (chiar dacă sania era de două persoane), săream pe trambuline, chiar dacă apoi nu respiram corespunzător vreo 10 minute, dar nu conta, am folosit sania în toate modurile posibile. Cred că începusem să merg şi într-o şină … ba nu, asta visam.

Apoi, al doilea obiect (şi el de bază) a fost sacul. Evident de nailon. Povestea lui e scurtă, a avut o viaţă relativ scurtă, până am descoperit alte obiecte, mai bizare şi mai alunecoase. Însă rămâne strămoşul obiectelor de tras pe cur 🙂 pentru că e uşor de procurat.

Cred că în urmă cu doi sau trei ani, am folosit primul obiect de alunecat, bizar 🙂 Am avut un sac în care sunt ţinute cadavrele. Vorbesc cât se poate de serios. Nu mă întrebaţi de unde l-am avut 😀 Puteam să mă bag în el şi să îmi dau drumul pe pârtie. Mergeam câte 6-7 persoane pe el. Evident era nefolosit, sper!

Anul în care am fost atracţia principală a derdeluşului (cred că iarna trecută 😕 ) a fost atunci când, în lipsă de altceva, am luat perdeaua de la dus, care, era ROZ. Şi să mă vedeţi pe mine, alunecând în viteză pe pârtie, învelit în ceva … ROZ. Eram cât se poate de vizibil, însă la fel de rapid.

Faţa de masă (muşama). A fost cel mai rezistent şi mai rapid obiect de alunecat. Nu se rupea ca sacii. Era mai alunecoasă decât perdeaua de duş 🙂 şi era şi colorată în diverse modele, astfel încât aveam obiect personalizat. Am utilizat-o de doua ori în trecut, şi ocupă un loc fruntaş ca obiect de tras pe cur.

Pe lângă toate aceste obiecte care ies în evidentă. În timp am mai folosit, pungi (cu care abia dacă mergeai o tură până jos), saci de toate culorile şi mărimile, pungi de rafie LIDL, care erau extrem de alunecoase dar şi foarte rezistente. Obiecte găsite pe pârtie (saci abandonaţi, capace de wc, bucăti de plastic, orice). Orice aluneca era bun de folosit.

Anul ăsta am folosit lopeţi din plastic (de, m-am modernizat şi eu), faţa de masă de Craciun 😀 şi … după mulţi ani, m-am dat din nou cu sania. Moment istoric.

Cam asta am folosit eu dealungul timpului la săniuş. Întotdeauna veneam rupt de oboseala, cu dureri în cele mai întunecate locuri şi întotdeauna … UD. Ud până la ultimul strat de haine. Dar niciodată nu m-am plâns şi niciodată nu am avut nimic rupt, chiar dacă am păţit destule. Însă asta veţi afla într-o postare viitoare. Ca deja am scris prea mult.

Va urma…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amuzante, chestii, d'ale mele, diverse, fotografii, lungi. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Forever young…

  1. andriipopa zice:

    He-he!! Să vezi tu la Stână pe pârtie concurs de saci de nylon! Nici pe scaun nu mai puteam sta. Dar asta a fost mult prea demult… Acuma o mai dau cu sania pe Bulina mea.

  2. MogaFlorin zice:

    Sa inteleg ca nu te mai tine o tura pe partie? 🙂 Sau cum?

  3. Kabuky zice:

    Nu se pune neaparat problema ca „ti`ar fi rusine” sa te dai cu sania la 20 de ani.Eu de exemplu,incep sa pierd acesta dorinta pe an ce trece.2011 deja este al 2 lea an de cand am renuntat la sanie si la partie,nu mai simt placerea nebuneasca din copilarie. 🙂

  4. MogaFlorin zice:

    La mine cred că e invers 🙂 Sau cel puţin încă nu mi-am pierdut pasiunea pentru săniuş 😀

  5. andriipopa zice:

    @Moga Florin: m-ar mai tine, dar numai o tura ca dup’aia as fi praf. Batranetile taica, batranetile….

  6. Pingback: Forever young… - Ziarul toateBlogurile.ro

  7. PC-Fane zice:

    Asa e cum zice Mogutz(asa cum ii zic eu),el e primu care ne bate la cap in fiecare an cand se pune zapada sa mergem pe „legheleu” la sanie…bine ca nimeni nu vine cu sania da asa ne place noua sa zicem :D.Cat despre obiecte de „tras pe cur” de la saci de morti, pungi de snacksuri, fata de masa, perdele,plase, lopeti,capacuri de wc, chiar si propriile haine cand pista era prea alunecoasa si periculoasa pur si simplu chestia cu care te „dadeai” disparea.Mogutz orinde s-ar afla ar veni la o tura cu „sania”,cat despre mine, anu asta nu mai vreau sa aud!…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s