The King’s Speech (2010)

Deoarece mai sunt doar 11 zile până la Oscar, m-am gândit să grăbesc puţin lucrurile şi să vă prezint azi „The King’s Speech (2010)” pentru a nu vă obosi cu prea multe filme pe ultima sută de metri. Au mai rămas: „The Fighter”, „The Kids Are All Right”, „127 Hours” şi „True Grit”.

Tom Hooper pune în scenă în „Discursul regelui” povestea aparent banală a celui care a devenit rege al Marii Britanii, George al VI-lea, şi greutăţile prin care trece din cauza problemei sale, bâlbâiala nervoasă de care suferă. Acţiunea nu este una complexă, fiind axată mai mult pe evoluţia personajului şi pe dialogul dintre personaje.

Colin Firth (George al VI-lea), Helena Bonham (Queen Elizabeth) Carter si Geoffrey Rush (Lionel Logue) fac un trio de excepţie aducând un mare plus filmului. Sunt extrem de dedicaţi, naturali şi implicaţi. Cei trei se completează reciproc, soţia regelui fiind mereu aproape de acesta, suferind alături de acesta, iar Lionel este omul din umbră care îl vindecă pe rege de bâlbâiala sa, prin diferite metode care mai de care mai ciudate, devenind mai târziu un bun prieten al acestuia.

Nimânui nu îi e uşor să se exprime şi să trăiască cu o bâlbâială severă, atât mai puţin unui viitor rege. Atunci când fratele lui George abdică, acesta se vede nevoit să conducă întreg Regatul Marii Britanii chiar dacă nu şi-a dorit niciodată asta. În acel moment, bâlbâiala regelui devine cu adevărat o problemă, atunci când acesta trebuie să vorbească în faţa unui microfon, în faţa întregului popor care are nevoie de un lider, de un rege care să se impună şi să aducă soluţii.

După ce apelează fără niciun rezultat la numeroşi doctori cunoscuţi, pentru a vindeca bâlbâiala regelui, soţia acestuia merge la Lionel, un logoped fără vreo recomandare, însă care prin tehnicile lui … „ciudate” reuşeşte să îl vindece.

Între cei doi se leagă o prietenie puternică, chiar dacă la început regele era reticent în privinţa lui Lionel.

Finalul este unul memorabil şi grandios. Filmul se încheie prin discursul ţinut de rege în faţa poporului, în pragul războiului iminent cu Germania.

M-am amuzat la sfârşti atunci când Lionel i-a spus regelui: „Pauzele lungi sunt bune. Dau solemnitate marilor evenimente.”, acesta răspunzându-i: „Atunci, eu sunt cel mai solemn rege din istorie!”

Un film cu totul memorabil, o lecţie de istorie înfiripată cu momente comice, o dramă excepţională, un adevărat film de Oscar.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în filme, video. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la The King’s Speech (2010)

  1. Pingback: Noaptea oscarurilor | Moga Florin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s