Povestea unui copac

Copac tanar,
cu radacinile tinute-n piatra,
sa-ti tii frunzele pe crengi
e-o adevarata arta.

Nu tu ai hotarat
unde sa-ti ingropi samanta
trage-ti seva dintre pietre
si ignora-ti suferinta.

Esti singur, neputincios
pe o margine de stanca
speri ca ani n-or sa mai vina
dar timpul mai trece inca.

Nimeni nu vine la tine,
e un loc nevizitat
soarele in umbra-ti scrie:
te-ai nascut un condamnat.

Pentru alti copaci, un trasnet
este moarte sau oroare,
dar tu simti ca focul este
calea de eliberare.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în poegrafie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s