Să vorbim de Lactobar

Cred că toată lumea a auzit deja de Lactobarul deschis în Oradea pe Republicii. Mulţi au auzit, mulţi au fost deja acolo. Cei care nu au fost îşi doresc să meargă, iar cei care au fost cu siguranţă adoră localul. Spun asta după ce am citit pe diverse bloguri părerile celor care au fost acolo şi am văzut zeci de poze postate de aceştia. Toţi par mulţumiţi, de fapt chiar încântaţi de noul local.

Cam asta e impresia generală, un fel de „wow”, sau pe scurt: toată lumea e încântată. Cu toate astea, părerea mea e cu totul alta. Să începem cu începutul.

Zilele trecute am poposit şi eu în Lactobar Retro Bistro. Cu aparatul în mână, cu gândul să fac poze, cât mai multe poze, şi cu gândul la Holstenul acela nefiltrat de care am auzit (sincer, singurul lucru care mi-a plăcut). Eu am mers acolo să îmi fac o impresie despre localul care zilele acestea e pe buzele tuturor. Evident, ajuns acolo vreau să fiu impresionat de ceva, de ceva care să mă facă să revin, ceva care să aducă un plus faţă de „birturile” pe care le frecventez ocazional.

Ştiţi cum se spune, prima impresie contează, iar eu zic că cei de acolo nu se străduiesc destul să facă o impresie bună. Degeaba avem un decor (vorbesc mai jos de el), dacă nu frumos, cel puţin interesant, pentru că asta îţi aduce clienţi pentru o perioadă scurtă de timp.

Sincer nu mi se pare normal să aştepţi 20 de minute pentru două beri şi un suc, asta după ce am aşteptat destul şi până să fim întrebaţi ce dorim. Scuza că e plin localul şi că sunt multe comenzi e cam absurdă. Nu e aşa greu să torni două beri şi un suc, sau cel puţin nu îţi trebuie 20 de minute, asta decât în cazul în care barmanul vorbeşte la telefon sau are alte treburi mai importante. Nici scuza că ospătarii sunt ocupaţi nu e prea bună. Când îi vezi că se freacă şi sprijină pereţii (aşa am descoperit de ce îi zice lactobar. Dacă nu aţi înţeles aluzia vă explic în particular) nu prea ai zice că au prea mult de lucru. Degeaba ai tu pereţii supraaglomeraţi cu chiloţi, aspiratoare, biciclete etc, dacă servirea e ca pe vremea lui Ceauşescu (sau asta se vrea? doar e retro), nu prea vei păstra mulţi clienţi. Cel puţin din partea mea aici au un mare minus.

O „relaţie” începută cu stângul nu poate continua decât prost. Într-un final a venit şi comanda noastră, de parcă atunci ar fi pus berea la fermentat, şi profitând de ocazie că vedem un ospătar la faţă am cerut o scrumieră. Chiar dacă pe masă scria „no smoking”, văzând că la o masă alăturată (aprox. 1 metru) se fumează, am cerut scrumieră pentru prietenii cu care eram. Ni s-a spus că nu se fumează la această masă, iar când am întrebat cum se poate ca la o masă să nu se fumeze iar la alta asezată un metru mai încolo da, răspunsul a venit sec: „nu e masa mea”.

Nu ne-a deranjat atât faptul că nu se putea fuma, e normal, se fumează bine, nu se fumează ne conformăm. Ce ne-a enervat a fost că după nici 2 minute, cei doi care fumau la masa alăturată au fost mutaţi (cu tot cu masă), mai mult ostentativ, la nici doi metri mai încolo. Dacă e să o luăm aşa, mă întreb, în funcţie de ce se delimitează zona de fumători de zona pentru nefumători în acel local? Chiar mă întreb dacă acolo se ştie de legea care obligă spaţii separate pentru fumători şi nefumători, cu ventilaţie adecvată. Oricum, nişte plăcuţe pe mese pe care scrie „no smoking” şi la nici un metru altă masă la care se fumează nu cred că e chiar o delimitare adecvată, mai ales că eu, fiind nefumător, simţeam fumul lor, deci clar nu era o delimitare conform legii.

Aşa, ca primă impresie, aceste lucruri nu prea te fac să revii acolo. Eu unul clar nu mai calc acolo. Dacă am ajuns să mă duc undeva să fac poze, însă să îmi bag aparatul în husă de nervi, clar nu mă mai vedeţi în acel loc.

Totuşi, ca să nu fiu contra până la final, vă invit totuşi să mergeţi, poate voi aveţi mai mult noroc şi sunteţi serviţi aşa cum trebuie, sau poate cine ştie îmi veţi da dreptate (deja am mai auzit câteva impresii asemănătoare). Da, decorul e oarecum excentric, după părerea mea, nicidecum frumos. Dacă vreţi să mergeţi să admiraţi pereţii, aşa cum o fac 99% din cei prezenţi acolo, atunci da, mergeţi. Mergeţi şi pentru produsele servite. Berea e chiar ok (doar nu o produc ei) şi sunt sigur că şi celelalte produse sunt foarte bune (doar nu mulg ei personal vaca să vă dea lapte şi nici o felie de pâine cu zacuscă nu e chiar aşa greu de servit). Iar dacă vă place să fiţi admiraţi din stradă atunci când serviţi un sifon, atunci vă recomand să staţi la mesele asezate în vitrină, ca manechinele.

Acolo e plin acum, probabil o să fie plin şi în următoarele săptămâni. Lumea merge fiind atrasă în principal de decorul inedit, excentric. Majoritatea celor de acolo se uită pe pereţi, nu în farfurie. Cu toate că e plin, lumea merge, sunt sigur că într-o lună, poate două, situaţia nu va mai fi aceaşi. Oamenii sunt atraşi acolo deoarece e ceva nou, e plin pentru că aşa e la început, ai parte de un „boom”, la fel ca în publicitate. La început toată lumea încearcă un anumit produs din curiozitate, însă după o anumită perioadă de timp totul revine la normal. Atunci se văd întradevăr rezultatele, atunci se vede dacă efortul a meritat şi dacă în acest timp ai făcut tot posibilul să îţi păstrezi clienţii.

Da, probabil că eu am avut ghinionul să păţesc ce am păţit, poate acolo e chiar altfel decât în alte părţi, însă eu personal nu pot să revin undeva unde am rămas cu un gust amar (şi nu e de la bere). Îmi pare rău.