După ce am fost păcăliţi de Argentina, refuzaţi de Uzbekistan, după ce am amânat inaugurarea „Naţional Arena”, acum mergem să jucăm cu echipa cea mai slab cotată în clasamentul FIFA.
„Nu ne simţim jigniţi că jucăm cu San Marino”, aceasta a fost declaraţia dată zilele trecute de Torje şi preluată în majoritatea ştirilor despre antrenamentul amicalul naţionalei din această seară în faţa bucătarilor, şomerilor, studenţilor şi funcţionarilor publici din San Marino. Ruşine nu o fi, dar nu ştiu cât de mult ne ajută, sau mai bine zis cât de mult ne încurcă acest amical, care după părerea mea e foarte important, având în vedere partidele pentru EURO 2012 care sunt din ce în ce mai aproape.
Aveam nevoie de un amical serios, nu că acesta ar fi neserios, dar să joci cu o echipă în care doar cinci fotbalişti sunt profesionişti (în acte) iar populaţia statului încape pe noul Naţional Arena, nu pare un duel prea motivant.
„Nu vom merge acolo ca nişte vedete”, declarau fotbaliştii naţionalei. Însă ştim prea bine că deşi nu sunt ei aşi la fotbal (lucru dovedit), se pricep prea bine să facă pe vedetele, lucru care ne-a adus numeroase înfrângeri, urmate de scuze penibile, în ultimii ani.
Un amical fără valoare, fără rost. Două săptămâni de antrenament intens pentru o miuţă de 90 de minute cu cei de la San Marino. Un meci prea uşor pentru ceea ce ne aşteaptă în septembrie. O ocazie perfectă pentru Mutu să dea goluri cu nemiluita, să treacă de Hagi, să îşi ridice apoi nasul şi mai sus, să nu mai vadă pământul şi să se împiedice ruşinos cu Franţa.
Dacă meciul se va termina cu un scor gen 20-0, ceea ce e destul de probabil, sper ca „vedetele” noastre să conştientizeze faptul că au jucat cu nişte amatori şi să nu le dea nici cea mai mică speranţă că va fi la fel cu Franţa.
Hai România!
Moga Florin 